Niciodată n-o să știu de ce te iubesc
E, poate, la fel ca iubirea copilului cerșetor pentru cățelul lui care abia a făcut ochi, cel ce se plimbă de ici colo prin vagoanele metroului spunînd ceva despre familia lui,
Sau poate ca e doar o liniște dinafară care îmi crește un copil și-un cățel înăuntru.
Dacă iubirea e un metrou, atunci eu sunt acolo cu toți oamenii triști și neimpresionați ce au un drum de făcut către aceiași ochi închiși.
Dacă iubirea e primăvară, eu voi pune mîna pe iarbă și pe muguri pentru că eu trebuie să fiu acolo.
Și poate că nu există iubire, dar aceste lucruri sunt, sunt acolo, goale și mici și neimportante, călcate de vreun tren ori de un om grăbit, în februarie rece.

Și poate că fumul își dorește un foc
Iar focul imploră să aibă ce arde.
Ce zici, îi dăm niște vreascuri ?