Silueta unui pește spânzură
sus, pe cea mai depărtată creangă.
Precum un licăr tremurând
Se scurge umbra unui om
doar pentru-o clipă întipărită
pe-a valurilor trombă,
pe scoarțe de copac,
pe rădăcini...

(Astfel despre oameni - care sunt muritori-
se spune că trec)

Urmează umbra unui câine
căutând în propriul vis
un colț de noapte pentru somn.

Și-apoi pasărea...
numai ea percepe,
În hăul cerului golit,
nesinguranța propriilor aripi
și cade.