Cățeluș cu ochi frumoși

Cățeluș cu ochi frumoși
Ce plângi tu de pietrele le storci?
Cine ce ți-o fi făcut, măi ție,
Care vei fi al meu pe vecie?
Ești al meu și nu te las
Deși mami a țipat,
Iar tati a tunat și fulgerat.

Cățeluș cu ochi frumoși,
De-năuntru nu ne lasă,
Noi doi vom porni de-acasă
Lumea-i mare, ai sa vezi!
Nu mai plânge tu pentru ei..
Ești al meu și nu îmi pasă
De-ar fi să nu mai dau niciodată
Pe acasă.

Așa cuvântară un cățel și-un baiețel
Pe un prag de bloc ocupând un micuț loc.
De fapt cățelul cu ochi triști doar asculta
Ce inimosul băiețel vorbea.
Ai copilului părinți înduioșați,
De la balcon priveau înlacrimați
Cum copilul lor cel blînd
Îmbrățișa un cățel fără stăpîn.

Din scena mută multe învățară,
Iar de când animăluțu' au adoptat
Viața în fericire li s-a preschimbat!