“Și fă ca todeauna al meu suflet să vadă
Lumina asteptată, a nemuririi rază
Dincolo de mormânt”
G Alexandrscu,


Glossă
(Strigăt din Betșeba)



Doamn-n bunătatea Ta
Sterge fărădelegea mea
Spală cu desăvârșire
Toată a mea nelegiuire
Spală-mă Tu de păcat
Cu isop mă fă curat
Spală-mi păcaatul firii
Dă-mi nădejdea mântuirii

Păcătos ,plin de păcate,
Grele ce nu sunt iertate
Vin la Tine cu regret
O, Isus din Nazaret
O, Isuse din mărire
Vin la Tine cu căire
Făr-de Tine cum aș sta,
Doamne în bunătatea Ta ?

Vin la Tine proșternut
Sterge-mi păcatul făcut
Pune-mi limba pazei Sfinte
Pentru relele-mi cuvinte,
Pasul pe cărare-mi pune
Cer Doamne-n rugăciune
Mântuirea a-Ti avea
Sterge fărdelegea mea

In păcat sunt zămislit
Ca tăciunele cernit
Multe rele am făcut
Multe fără știință sunt
Bunătatea Ti-am găsit
Fă-mă Doamne fericit
Păcatul ce-l am din fire
Spală-l cu desăvârșire

N-am cetate în pustiu
Călător aici mă știu
Pietre vii ai Tăi , ei sunt
Preoție-n Duhul sfânt
Pom făr” roade am trăit
Tie Doamne am greșit,
Sterge-n marea Ta iubire
Toată a mea nelegiuire

Chiar de piele arsă aș da
Sunt nimic făr’ mila Ta
Avut să dau, nimic nu-i
Doamne toate le supui
De-mi dai dragostea de sus
Voi fi ca un fulg supus
Doamne Tie m-am predat
Spală-mă Tu de păcat

Sunt voios și pe pământ
Făptură nouă că sînt
Că-s iertat și mântuit
De Tine nedespărțit
Nu mă mai lăsa-n pătat
Nici la moarte și păcat
Chiar de știu că-s împăcat
Cu isop mă fă curat

Chiar de plâng la nesfârșit
Nu spăl ce am păcătuit
Doar o mână, mâna Ta
Poate răul a-l spăla
Limba mea va lăuda
Doamne îndurarea Ta
Să fiu floare a iubirii
Spală-îmi păcatul firii

Strig în zori,, nadajduiec
Doar la Tine mă gândesc
Stiu cârmâz e orisicare
Tu însă ești bun și mare
Strig cu glasul către Tine
Nu mă lăsa de rușine
Chiar de nu sunt ca martirii
Dă-Mi nădejdea mântuirii

Dă-Mi nădejdea mântuirii
Spală-îmi păcatul firii
Cu isop mă fă curat
Spală-Mă Tu de păcat
Toată a mea nelegiuire
Spală cu desăvârșire
Sterge fărdelefea mea
Doamne-n bunătatea Ta