Și pași se trezesc
peste pietre săltând
când șarpele negru
cu ochi de sidef
își vântură limba
pe trupul plăpând
și mușcă pe suflet
cu flori de cireș

Alunec o treaptă
pe treapta de zbor ,
m-agăț de artere ,
sub coajă zvâcnesc ,
în sâmburi albaștri
văd sfinții cum mor
și-n aburi mopeții
cu miez incolor.

Doar urme pe trepte
și visul de rouă-
trezire cu aripi
la coapse crescând;
în ochi de sidef
peste urmele nopții
lumină se toarce-n
cuibare de gând.