poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-02-13 | | Imposibilul dialog. O pereche de ochi stinși mă strivesc cu o-ntrebare; Iar eu stau și mă frământ, nu pot spune ce mă doare. Port tristețea fără leac, a unei vecii de lacrimi, Ca pe-o cruce țintuit, într-o Biblie de patimi. Cui să-i spun cât mi-e de greu? Cine poate să-nțeleagă? Că eu port ca un ocnaș, lanțul pentr-o lume-ntreagă. Sunt umilul condamnat, al modernei Inchiziții. Sclav al tarelor de neam și al falselor ambiții. Călător pe-ngustul drum, dinspre viață înspre moarte; Frunză veștedă-ntr-un pom, plictisit ca s-o mai poarte. Un izvor ce și-a dorit, matca râului, bătrânul. Un biet câine vagabond, care și-a pierdut stăpânul. Devorat de întrebări, mistuit de focul vieții. Bat la uși ce-au putrezit, de când s-au surpat pereții. Pana cu care scriu azi, ieri mi-am smuls-o din aripă Și-am să cad răpus în zbor, de un glonte tras în pripă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate