Cum ai mai putea să te mai rupi din piele,
fără să cumperi mărgele?
Și-ntr-un final de ce nu ai putea să-ți plimbi cuprinsul,
Pe lângă toate paginile ce ți le vinzi,
Pe lângă dânsele ce te împing....
Mereu spre ușa dintre voi,
O ușă mare,incărcată de anii grei,
De mii de sori ce s-au visat flăcăi si într-o amintire
s-au grăbit să se amintească...
Să-și poarte firul de mătase-nfășurat pe-o coasă,
Cosind privirea dupa cum ii taie capul.