Pe când zăceam, stropșit de la căldură,
Sub prun și-mi îndesam, cu bucurie,
Un boț de mămăligă și-o felie
De slană afumată-n pod, pe gură,

Căci terminasem lucrul, la chindie,
Zării trecând în zbor, prin bătătură,
Pe fata lu' Vasile Ciungu – pură
Și săltăreață ca o ciocârlie.

“Cât mi-ești de dragă, rumenă Marie!
Nu vrei să fi a mea, acum, în șură?”
“Suavul dor în mine nu se-ndură
Să-ngăduie păcatul,-ntr-o mie

De ani, că-s iubitoare de cultură...”
“Ce vrei sa înțeleg?” “Mai bine-n vie!”

10 februarie 2007