vizitam sângele netăiat;
acum o lună
aș fi putut să te sărut,
nu mi-aÈ™ fi cusut
pântecul în poeziile tale.
Eram apă
în mocirla
cu litere înțepenite;
mă dureau ochii
de la atâta alcool
și tu mi-ai spus
că plâng cu lacrimi de om.
Noaptea
în care am ucis
a rămas în pădure;
Noi am născut
în aceeași zi
mai multe pete negre.
ai tâlhărit inocența;
mâna ta pe hârtie
rupe din trup...
nu te-am mai văzut,
...e umbra aceasta pe care...