mai las-o-ncolo ciorilor de milă
pentru acel ce nu-și măsoară pașii
și-și mână-n colb fără de rost trăpașii
turnând pământul reavăn în argilă
în pusta clipei ce-o goneau apașii
de ce să verși o lacrimă fragilă
ce-o să prefacă poftele-n idilă
să nu mai știi ce vise-ți sunt chezașii
păzește-ți bruma de nădejde-n firul
de zi tihnită cu-mpăcări de sus
nu scutura fără de noimă pirul
să ardă ace sevele în plus
până la buze doar să-nalți potirul
și bea să-nvingi potrivnicul apus


1 octombrie 2006