starea mea de spirit
când papagalii-mi caută prin viață
destăinuindu-se primului venit
intrat pe ușă.

*

ma oftic, dragă frate, că lucrurile sunt cum sunt...
neoficial sunt un soldat fară bocanci
nu port schimburi roz nici măcar
în vis
nu scotocesc în viața țapilor ispășitori
pentru că nu mă interesează dacă ei
se oftică
din lipsa de viagra naturală.
oficial nu mi-am gasit corespondența poetică
nici macăr la ora asta nefireasă.
proza poetică nu e poezie ...
m-am nascut aproape de teiul lui Eminescu
și m-am molipsit, sunt bolnavă.

nimic nu-i plăcut-după cum crezi tu.
poeta are alte măsuri ale comunicării.
speranța mea e să pot închide ușa forjată
a poemului,
să mă simt în echilibru ascultand Rachmaninov.

*
starea mea de spirit
când tocmai ieri
îmi aminteam de tata
cel care m-a părăsit definitiv
în iarna lui anului 1989,
cel care n-a vazut și n-a simțit nimic
decât cuțitul ucigător
al chirurgului beat, într-o zi de Crăciun

starea mea de spirit nu mai contează
când mai pot încă
să mai ascult ... nu să scotocesc prin
cotloanele închipuirii. cum ai fost să-mi fii Aici
pe coclaurile Haifei, doar mama e Aici, chiar vis-vis
sub o piatră de mamură nefinisată.

să-i dăruiesc parfumul crinului
de pe mormântul tatalui meu.






***
nu vomita în acvariu e plin de ceva nemărginit
e singurul loc în care viața vorbește pe tăcute
un fel de curcubeu mi se mișcă în fața ochilor
planctonul cursiv al speranței. bicepșii încremeniți ai stâncii adăugate.
doar tu vrei să-ți faci un testament bizar ...
ce afacere te incântă într-atât ca să-ți lași ceva cuiva?
nimic eu.
erai ce nu-mi ești.

***

dacă aș fi scris eu aceste rânduri migăloase
simple calde și nu frig și nu albaste și nu închipuitre distructive. ursitoarea vijelioasă.

dar nu.
***

Spaima de la alarme e ceva nou în Secolul nostru dublat de terorism. Fuga spre locul pe care îl presupui că ești în singuranță. Dar copiii tăi dacă n-au avut timp să ajungă, dar prietenii, dar ...





bianca marcovici