aceasta invaluire verde isi etaleaza panza...
imi vine sa-mi incendiez sufletul cum facea candva
cu chitara un cantaret la Monterey
sa renunt la invelisul impenetrabil al unei
aparente de zbor incrancenat intre doua pripeli
de aripi lipite cu ceara
e ceva in aerul pe care-l respir...
parca un gust de magneziu si zinc
undeva sacralitatea isi dizolva presimtirile
unei morti premature si neintelese.

sfidez frica de V imbracandu-ma in A
tot pulseaza in mine focuri neaprinse
imi vine sa arunc cu ingeri in oameni
sa miroasa toata lumea a tamaie arsa
intr-un crepuscul cu numele meu
inscris pe marginea tivita a unui cer
-jumatate-apa jumatate-pamant-
perfect rotunjit la mijloc