Neagră încântare


Știind că sunt cine sunt fără a fi…
Nu, nu am spus „nu” dorințelor
Ce mi-au alunecat la picioare.
Am pășit stingher, deși cu pieptul aruncat spre afară,
Un fel de om ricoșând toate privirile,
Tu mi-ai ținut mâna,
Am ghicit monologul ce-ți zvârcolea trupul uneori,
Da, ești o femeie erou,
Dar tare mă tem că stânca din mine te va face Sisif.
Un prunc plânge departe,
Acolo unde luminile se mai aprind în lampă,
Coama dealului poartă linii roșietice,
Chiar și acum când tu ai vrea să fiu,
Eu, cel care nu am destul
Pentru a putea fi cel care ar trebui să fie…