“Erau trei, sărmanii: doi copii și o mamă.
Și-o pâine!...”
Alexandru Depărățeanu - Mama

În jurul lumânării fără flamă,
Lihniți de foame, pruncii se agită,
Căci olmul greu și-mbălsămat de pită,
Din colțurile umede, îi chiamă.

Blagoslovind amarnica ispită -
Coltucul tare, iscusita mamă,
Îl frânge-n jumătate pe maramă
Și-l dăruie cu mâna ofilită.

Mușcând adânc și-ncrâncenat din pâine
Se gudură, în joacă, amândoi;
Dau resturi-dumicate la un câine

Și firmituri mărunte la cotoi.
“Tu când mănânci iubită mama?” “Mâine,
Căci azi, copiii mei, vă am pe voi!”

2 februarie 2007