Suntem cu toții artiști.
Autodidacți pictând zilnic propriul hău
puțin câte puțin cu măiestrie de călău.
Retușând zâmbetul fad al lui Charon
într-un portret ce pentru fiece om
poate îi este oglinda,
în momente de narcisism sumbru.
Tablou mat și searbăd văd în el
toți cei ce se tem de sine și pieire
căci sunt roși de sardonică mîndrie.
Iară pentru noi...e icoană a izbăvirii.
Zugravi nepătrunși decât de noi înșine
sau poate nici atât...suntem