Toate-s făcute să aibă soroc.
Piatră și om, dobitoc și ape,
munți și arhangheli cu spada la șold,
ei, străjile veciilor Sale, sorociți ca
omul de rând să fie. Așadar, pe toți
ne va culege la timp potrivit,
împăratul trupurilor din care lumina
s-a retras, ca apa din deșertul Saharei,
decăzutul acela, mai marele peste
suflete moarte, îngerul morții.
Timpul însuși se va face pulbere
și vorbele noastre fum se vor face.
Doar tu, călugăriță albă,
vei pluti peste neființa mea,
ca undelemnul din candela Lunii pline!