Între copaci casa mea
în mijlocul lor fără pereți important e să nu mă plouă
vântul poate să bată din toată părțile, animalele să mă cheme de unde vor

Mă strâng în mine,
genunchii mi-i așez sub palme și îi strâng cu cinci degete de fiecare parte

Am ales să tac parcă toți ar vrea să mă asculte
îmi închid ochii și îi las să plece prin junglă

Auziți-o, noaptea care nu mai vrea să înceapă, și duceți-i rugăciuni de frunze de om
un copac casa mea, o rugăciune, un gol, în mijlocul lor
mă strâng de limbă
și tac
vântul bate cuvinte neoprite la timp