poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-01-25 | |
Iubito, hai, trage zăvorul la ușă și geamuri,
și bate în cuie obloanele, de poți. Scoate din sân liliacul, cu floarea lui albă, și dă ceva lumină în cetatea aceasta. Trage-te-ncet lângă mine și-o să-ți spun cea mai lunga poveste, cea mai lungă poveste de dragoste, care a durat cât durează pentru El rugăciunile noastre de zi, și de seară adică, o veșnicie... Trage-te, cum îți spun, ușor lângă mine, că-i timpul ca iar să-l rugăm pe necunoscutul nostru vecin să nu trimită străjile sale la ușă, fiindcă noi deja ne-am închis, ne-am tăiat orice cale de a mai ieși afară, la-ntâlnirea cu îngerul morții, el, cel ce pândește sufletele din care s-ar fi furișat lumina. Pune bine zăvoarele și trage obloanele: vom răspunde doar când se va lumina de ziuă, și numai sfântului care ne va vorbi din icoană.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate