Spune-mi mamă ce urzeală
pus-ai tu n-al meu război
de merg eu tot înainte
cînd alții merg înapoi?

Ce floare furat-ai dragă
și-ai lipit-o lîngă tîmplă
lacrimile de-mi dezleagă
relele de mi întîmplă?

Ca în lume văd doar cîini
cerul pe mine mă doare
și îmi fac cărare-n mîini
cînd alții umblă-n picioare.

Și văd rele unde-i bine
și văd bine unde-i rău,
nu am ieri și nu am mîine
cad din puț și dau în tău.

Eu vorbesc o limba moartă
ce cu lapte nu am supt
și găsesc în poartă poartă
sufletul mi-e veșnic rupt...

Nu-s nimic la mine-acasă
nici în lume n-am cuvînt,
plînge cuțitul pe masă
sub felia de pămînt.

Spune mamă făr-să minți
că-mi scrîșnește viața-n dinți.
de m-ai vrut pe min-cu drag
ori ți-am fost o lege-n prag.

Spune-mi totul, spune, spune
înainte eu s-adun
urzeala să o fac fune
și din visele-mi săpun...