n-aluneca în veșnicii de umbră
într-al clepsidrei mișcător nisip
ne manevrează-un un clown fără chip
cu hohot straniu sau cu voce sumbră

dă-l naibii… și mai bate-mi în ferestre
lovind cu inefabila-ți aripă,
să-aud iar pescărușii-n zbor cum țipă
și apele spărgându-se de creste

când timpul ne pândește ca o fiară
și-ntinde ascuțit, spre noi, falanga
râzând ca un nebun ce umblă creanga
îmbracă iar armuri de-odinioară:
cu spada taie-i tremurul senil
pumnal pune-i la spate, ca să tacă
retează-i părul lung de promoroacă,
cu pana desenează-l iar copil

și noaptea de-o veni totuși, târzie,
cu umbra ei de ceață ce-nfioară
hai să-mpărțim o ultimă țigară
și după aceea ce va fii…să fie…