Apleacă-mi capul, doar, pentru o clipă,
Să pot gândi și eu prin mintea mea
Și să plutesc prin sufletul ce-n pripă
S-a despărțit, acum, de viața ta...


Atinge-mi pieptul, ca să-ți simt tristețea
Ascuns-aici, demult, de trupul tău
Ce-a dispărut acum, sfidând și bătrânețea
Lăsând în urmă doar păreri de rău...


Ia-mă de mână și închide-mi ochii
Să pot vedea ceea ce tu ai fost,
O perlă argintie învăluită-n rochii
Și-o piatră nestemată-ntr-o lume fără rost...


Sărută-mă, ca să visez la tine,
La ceea ce a fost,odată, viața ta,
Cuvinte risipite, ce dăinuiau în mine,
Pe care le-am șoptit, doar ție, atunci, cândva...


Visează-mă, să fiu mereu cu tine
Îmbrățișați, în umbră și mister,
Și să plutim spre ziua care vine
Þinându-ne de mână, prin norii de pe cer.