vibrez ca o harpă din Cetatea lui David

hranindu-mă cu adieri de vânt și cuvinte

eu pot trezi dirijorul amorțit

chiar dacă în actul final el cade de oboseală

artista se retrage în spatele cortinei

dregându-și vocea cu un ou crud

nu poate răspunde la afecțiunea publicului

clarviziunea ucide din fașă aberațiile registrului

în orgi sinistre

baletul bărbaților dechizați e de prost gust

sunt rași prin locurile bărbăției. stupizi.

mereu arcușul meu dezechilibrat

de distonanțele efemere

dansul săbiilor parcurge mereu același cerc de foc

un Maghen David luminează în noapte ca o făclie

boala ta -așa zisă "incurabilă"

e o fațadă de dezertor!

Refă-te dirijor amorțit din cercul de foc!


&



Inexorabil. lucrurile sunt mereu spuse

cu altă dicție, altă caligrafie de litere binome

de pe perna amintirii.inițiale , bicepși, rugăciuni de iubire.

la fel si scenariile filmelor sunt-în fapt- o repetiție

cu alte decoruri de mucava...

alte mașinuțe distruse pe calculator,

alte explozii de galaxii nefinisate

din gaura neagră a triunghiului absorbant.

de vezi chipul meu arzând on line în oglinda virtuală

e , pentru că vrei să te autodistrugi

focarul răului e clima noastră

mizerabilă și

menopauza

femeii cu părul cărunt!

se poate dezvolta tema abținerii. și eu!

harpa tristeții



Bianca Marcovici

14.01.07