poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-08-12 | |
Versul alb al unui suflet
Simt… de fapt nu simt nimic, De parca as fi mort Si cineva arunca peste cosciugul din lemn greu Pamant negru umed, nici el nu-mi poate ingropa durerea; Nu stiu daca traiesc sau doar ma zbat intr-un cosmar fara sfarsit. Daca sufletul imi este inchis intr-o cutie, Sau zburda intr-un intr-un infinit inchis. Nu stiu daca fericirea ce o simt e vrednica Sa fie a mea … sau poate nici nu sunt fericita, Sau poate sunt … sau poate nu exist, Poate durerea m-a stins de mult si eu sunt un mit, Un mit in inima cuiva care-mi traieste viata Cineva care m-a cunoscut sau m-a iubit. Dar nimeni nu stie … si oricum e tarziu … Eu nu mai sunt eu … sau poate sunt … Poate sunt o fiinta … sau o iluzie muta Fara suflet real, ci cu unul imaginar, Care simte ceva ce de fapt nu simte … sau simte in zadar. Eu sunt de fapt un suflet … poate ca exist … Un suflet ce poarta povara unui trup efemer … Si odata omul care indura aceste doua fiinte atat de diferite Se va stinge si nimeni nu va stii sigur daca dupa moarte un suflet simte Sau iubeste altfel decat atunci cand era doar o iluzie in inima unui trup pustiu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate