poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-01-08 | |
Nisipul auriu...
Un cer mult prea albastru... Nu știu de ce eu văd, Dar nu aș vrea să văd... Sub cerul fără pată împodobit cu stele O dulce adiere se-așterne pe nisip Și-l spulberă ușor spre magice castele Împrăștiate-n cețuri de-un visător Oedip. Sunt prăbușit în palidul pustiu Al dunelor și-al oazelor sihastre, Și mă îndrept spre locul care-l știu Înconjurat de suflete de astre. Năluci ce îmi rănesc gândirea-ncețoșată Apar la orizontul speranțelor târzii Și se coboară-n șoaptă spre inima-mi speriată Pe care-o liniștesc rostindu-i poezii... Miresmele de crini ce-mi dăinuie în suflet Mă amorțesc ușor, intrând și-n trupul meu, Stinghera lumânare a vieții mi se stinge Căci cerul iși desface al nopții curcubeu. Nisipul auriu acoperă pământul Pe care-am pribegit odată-n viața mea De undeva de sus eu mai zăresc doar vântul Înconjurat de stele și de tristețea mea... O floare rătăcită peste mormântul nopții Își scutură-n tăcere petalele de fier, Care se sting in taină, în sanctuarul morții, În umbre de albastru și în al meu mister.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate