să aruncăm toate femeile în sus
au zis bărbații
și apoi să le prindem în brațe

așa au și făcut
așa s-a căpătuit și tata cu maică-mea
el era mai domol din fire
sau poate doar puțin amețit de cap
iar mama era slabă trei oase și-un zîmbet
a plutit mult în aer
pînă să se decidă în brațele cui să cadă

parcă era din bancul cu oltenii care-și aruncau în aer căciulile
la meciul cu Jiul
și cei mai deștepți le prindeau pe alea boierești
de astrahan

acum scriu cuvinte pe bucăți de hîrtie
și le arunc în aer
unele plutesc aiurea și se pierd
eu le aleg pe cele căzute, cuvintele grele
și din ele încropesc
uneori o poezie

niciodată blestem