poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-01-05 | |
În clipele când șoapta spărgea râzând plăcerea
Și-atunci când nepăsarea era iubita mea, Ființa-mi obosită se cobora-n tăcere Pășind încet, pe vârfuri, către speranța ta. Nu știu dacă durerea ce-a existat în mine A dispărut cu timpul, ca un străvechi mister, Dar simțurile mele le simt acum în tine Învăluite-n umbre și izuri de etern... Eu mă privesc în tine, acolo, lângă masa Unde pamântul negru acoperă mereu Cuvintele rostite de tine-acum în casa În care-a poposit, odată, un Sfânt evreu... Puterea mi se stinge, dorința îmi dispare Și se prelinge-ncet și greu spre trupul tău, Atins de neputință-mi întorc capul spre Soare Căzând, fără să-mi pese, în bine sau în rău. Tăcerea este totul, e tot ce mai contează Când ochii plini de viața și-au stins sclipirea lor, Ființa-mi amorțită, rămasă fără pază, Se năruie sub ploaia ce cade printre nori. Mă uit prin ochii tăi la șoapta care este Înlăturată-n grabă, acum, din fața ta, O umbră ruginită îmi dă a morții veste, Că praful și tristețea s-au dus din viața mea...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate