și de-ar fi să scriu numai poezii
ar muri clipele de lângă mine.
nu pașii mă conduc pe mine.
ci părerile de rău.

și n-aș fi om dacă n-aș recunoaște
că mi-e greu
să râd, să plâng,
să sufăr și să înțeleg.

și n-aș avea dreptate dacă aș spune
că știu, că nu vreau
și că mai am timp.

și aș lovi în toți ceilalți dacă aș alege
să fiu altfel, să vreau altceva
sau să fug.

și aș greși față de mine
dacă aș ignora, aș ucide
sau m-aș distruge prin nerecunoaștere.

dar dacă aș face toate astea…
aș fi fericit.