Rămas singur cu durerile mele,
stau și le ascult.
Și parcă Îmi cântă la vioară
simfonii perfecte.
totul e dans acum.

Revăd noaptea magică de vară
cu sprite și tărie și mi-e dor
de Bogy.
Departe se aude-un grunge
și foile se umplu singure
curgând ca un râu.
O seara perfectă.
singura?

Durerile mari au nume.
unele de flori , altele de pomi.
ciudat cum unele visează rouă,
și altele, putere atipică -- asemeni amazoanelor.

cu toate astea , rămân neprețuite.

deși eu nu exist pentru ele,
sunt un biet trecător, absent
la arta conversației.

o viață aș da pe noaptea de vară
cu marele Bob.
singura...