Ochii tăi...
ochii tăi de felină
mi-au străpuns carapacea sufletului
și-atunci...
m-am scurs la picioarele tale curcubeu
și-am urcat arc după arc, după arc...
șarpe încolăcindu-ți trupul,
aburind și răsfirându-ți visele
ascunse-n inconștientul care nu uită...
nu mă uită...
nu mă uită...
nu...

Așa,

Þi-am trezit simțurile toate de Stăpân al Lumii
și m-am înfiorat
când ți-ai scuturat coama peste mine, lutul
transformat de răsuflarea-ți arzătoare
în pocal
pentru-a aduna picătură cu picătură
muzica
născută din ruperea de trupuri a sufletelor pereche
ca-mpărtășindu-ne iubirea să ne-mpărtășim cu Iubirea...

Amândoi Stăpâni ai Universului...

Ochii tăi mi-au deschis Ochii
și-atunci am văzut înăuntru:
eram eu, adică tu, de fapt... noi, Curcubeul...