poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-12-29 | |
Din mult pământ și doar o coastă
Te-am zămislit – și-n zi de post, Și cum se zice-n lumea voastră: A fost un lucru fără rost. Þi-am dat să stăpânești pământul, Să fii stăpână peste vii, Dar nu mi-ai ascultat Cuvântul, Ai vrut ca Mine tu să fii. Te-am izgonit din calea mea, Și te-am lăsat ca să mă regăsești, Dar asta a fost vrerea ta, Și văd că nici nu te căiești. Te-ai depărtat atât de mult Că nici tu nu-ți mai știi de urmă, Era de-ajuns doar să fi vrut, Și Eu, te-aș fi iertat la urmă. Acum că mă gândesc mai bine, Să știi că îmi vreau coasta înapoi, Și va rămâne doar pământ din tine, Roagă-te să nu plouă – că ajungi noroi, Roagă-te să n-adie vântul – Să nu te facă mușuroi, Și asta să nu crezi că este totul: De azi sunt numai Eu, nu noi. Acuma înțelegi de ce cu-atâta ură Frământ în mâini pământul moale, Și-njur când merg pe arătură Și sparg ulcele, căni și oale.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate