pe podurile acestea goale
de unde alte dăți săreau sinucigași
am stat de vorbă cu doi ocnași
abia evadați din pârnăi și spitale

am sat de vorbă cu ei, e adevărat
mă priveau ca pe cineva picat din lună
ziceau bă, lumea-i nebună
vrei să ne faci să intrăm în păcat?

eu îi consideram interesanți și le-am spus-o
pufăind din țigară, bând vin
ei ziceau mai ai numai puțin
băiete și gata, ai pus-o

când am plecat mârâiau printre dinți
îmi spuseseră numele lor îi chema
pe unul cumva pe altul altcumva
niște nume comune, cuminți

și i-am văzut cum rămâneau în spate, în ceață
tot strigând că dacă-i uit o încurc
eu, de colo, cum să vă uit, ce,-s turc?
am să vă țin minte numele pe viață