o furibundă ploaie cade asupra frunții stâncii...
pe crăci atârnă perdele de ceață
printre care aleargă oi grase cu aștri
încâlciți în blăni...
moartea bea o cafea amară întinsă pe leneși bulgări
de pământ...
prin geamurile aburite ale vagonului
zgâriate de solzii oțelii ai vântului
privesc ciori ce ciugulesc grăunțe
de sub unghiile unui zeu...
un rupcigos bătrân
cu boarfe jegoase
o votcă
și-un mucegăit salam
înghesuite într-o sacoșă
scuipă visuri în cheaguri de sânge
pe podeaua ruginită...
scârțâie pleoape neunse de lacrimi...
îmi frec palmele pentru a-mi alunga frigul
pentru a-mi mai stoarce două trei picături de singurătate
din piele
dure precum genele de piatră
căzute de pe chipurile statuilor mânjite de dejecțiile
timpului...
văzduhul aruncă un fald de întuneric...
tulburătoare tulburare...