când fac duș toată mizeria e dusă de apă
în canalul ce irigă țeava de rugină
e caldă apa care de undeva dintr-un robinet
deschide cărți cu aburi
da ce te miri deschide cărți cu aburi
din gândurile fiecarei picături
căzute ca într-un scrin de nuc
le așez într-un borcan de murături
iarna când apa din dușul meu
cade fulg de nea mă bucur
că un înger mi-a citit gândul
că s-a spălat și ospătat din murătura
mea de om murdar

*
când fac duș toată mizeria e dusă de apă
în canalul Grotelor Romane
ca un păgân o sfințește pielea mea de lut
o transformă puf de pene spumante
cu bule căzătoare ca stele
într-o imensitate a Big-Bang-ului
în care copii se joacă de-a Dumnezeii

*
când fac duș toată mizeria e dusă de apă
într-un lighean de teracotă
pe spate iubita mă pierie
cu un burete de piele de elefant
împletită cu trupurile noastre apa curge
curați ne iubim într-un borcan aburit