O dulce, blândă privire
lin plana în neștire,
cu două faclii aprinse,
orizontul îl cuprinse.

Peste câmpuri înverzite,
pe sub stele netrezite,
peste dealuri ondulate,
ea se perindea prin toate.

Privirea pătrunzătoare
plutește surâzătoare,
dulce ea când se oprește
orice inimă-nflorește.

Deși din vastu-i câmp aleg,
deloc nu pot să înțeleg,
de ea eu mă simt asuprit
și-n ochii mei... nu s-a oprit.