poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-12-13 | |
Trenul s-a oprit brusc. Îți privesc părul
atins de lumină, fluturând lângă geam. Mâinile mele-l poartă în jocul incognito ca pe-o pelerină în ploaia de imagini. Trecători înnodați la batista unei dureri mai proaspete decât urmele din nisipul mării. Surâsuri cu boruri lăsate, tencuiala desprinsă, amintiri scobite în capul pieptului. Pământul ticsit de urme și hârtii, bătrâni ușor aplecați de spate, vâslind spre largul uitării cu ochi înfometați. Bărbați și femei zburliți de fiorul dorinței și grijii sculptate-n mângâieri printre rimele viselor. Copii în care cuvintele se dezvață s-alerge fără s-atingă pământul, dâre de fum și strigăt, flecăreli și bârfe, timpul ca o aripă zvâcnită contra vântului, dând contur nemișcării. Tu mă săruți și-ndată cu mâinile reci mă depărtezi, îmi iei capu-ntre palme cu un geamăt scurt. Buzele sângerează, se taie-n tăcerea lăsată brusc ca o eclipsă. Pe peron, gesturile înoată ca într-un suflet ce aburește geamul cu umbra unei întrebări, se zbat răsfrânte ca peștii ce tocmai au mușcat din nadă. Zărim doar oameni ce-și acoperă fețele, nimic altceva îndrăznind a scruta, în tânguirea sirenelor. Cu căutături de fântâni, neputința-ncrustează semnul plecării. Ne căutăm o clipă privirea, o asmuțim apoi în căutarea pradei ce ni se sustrage, barcă târâtă în larg de-un sol ne’nduplecat. Imaginea se derulează ușor înapoi, acum apare-o mapă cu foile-mprăștiate între șine. Notițe de curs, atent și ordonat culese, un scris grațios de artist. Strânse la piept, ferite cu grijă, scăpate din mâini, ca prin minune rămase intacte în urma impactului. Trenul alunecă ușor, de parcă n-ar vrea să deștepte un prunc abia adormit. Privim în treacăt trupul ca o păpușă aruncată de-o fetiță, în iarbă. Piciorul tăiat, chipul întrebător, nedumerit de priveliștea nouă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate