„Cra” făcu cioara aterizând
Pe umărul meu muribund
Și zise „Te iubesc, dar dacă mori
Îți voi mânca ochii. Așa e obiceiul la noi, la ciori.”
Am întrebat-o trist: „dar atunci eu
Cum o să-l pot vedea pe Dumnezeu?”
Cioara fâlfâi dintr-o aripă
Scurtându-mi viața cu o clipă
Drept care, neapucând să îi aud răspunsul, am murit
Tâmpit.