În cartierul nostru de oameni cuminți,
Aici unde crește scârba prin grădini
Aici unde gustăm zilnic ciulini
Vărul meu vinde în mod ilegal
Zahăr tos la plic.
Doamna Ileana de la loto,
Pe care o poartă seara vântul pe câmpuri
Cumpără două pliculețe
Pentru o cafea din Malabar
Și tușa Gherghina
Cea jucată de câini în picioare
Cea care visează pe zi
Că noaptea moare
Și-și dorește o budincă
Cumpără un pliculeț
Și-l dezmiardă, cu colțul gurii
Știe că acolo e zahăr
Îi place cum se udă de salivă hârtia
Îi place cum din gură
Îi curge pe la colțuri
Nebunia
Tănțica , telefonista
Cea cu cele mai multe rochii maro
Cea care și pijamaua o are col roule
Și bărbați nu
Și bărbați nu
Cea care linge în secret telefonul
Atunci când zice Alo
Și-și imaginează un imens mascul, numai sul
Cumpără trei pliculețe
Pentru că vrea să se învețe.
Morala la această poezie ?
Un ziar de ieri e rostogolit de vânt
Poate suntem toți morți, un pic plecați
Nimeni nu știe