nu va trece anul și se vor deschide drumurile elian
se vor alinia cuminți firele albe ale trecerilor noastre prin lume
ridul nevăzut al gândului celebrând iubiri de porțelan
cum ne va lumina el fuga acest însemn al vieții noastre dinspre izvoare neîncepute

ne vom ridica din tranșee cu mantaua pătată de ura celor care ne-au iubit odinioară
mai singuri cu un trup mai bogați cu o victorie
înaintăm prin iarnă ca prin niște imperii albastre
mereu la picioarele noastre capetele muribunzilor din tristețe
un hohot istovitor de râs o grimasă și pălăria cea mov ascunzând o biografie ciudată

nu va trece anul și vom trăi mușcând amarnic din carnea sângerândă a timpului
vom înota în apele negre ale Bosforului ducând cu noi povestea munților noștri de acasă
niciodată nu vom pierde secunda minutul acela esențial când printre oameni și pietre ne-am născut

îndepărtarea ne bate la poartă ea are numele tău elian