poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-30 | |
Într-o bătrână pădure
cu unduiri domoale, netăiată de secure, ursul brun cam dă târcoale. Sub acei arbori seculari ca un văl seara se lasă, acești falnici centenari dau naturii mare clasă. Un soc uitat de vremuri la margine de luminiș, late flori din cele genuri apar măiestre-n luminiș. Și în lupta existenței voios răzbește socul, din negura chintesenței natura iși face locul. Iar molizii cu fruntea-n cer la taifas s-au adunat, apărați sunt de-al lor înger, față de socul sugrumat. Zi de zi îl umilesc, cu ei că nu se compară, pe sub mustață ei zâmbesc printre vorbe de ocară. Iar el spunând că dă hrană acelor multe vietăți și nu ar fi o dramă, că-i subțire în multe părți. Un groaznic vuiet apare trântind copacii la pământ, a venit din depărtare, acel nervos, puternic vânt. Și falnicii molizi trosnesc, rădăcini multe apar, dispare ce-a fost pitoresc și este vai și amar. Iar el socul a rămas cu crengile amputate, se uită-n jur,nu are glas, căci s-a făcut dreptate. Au trecut ani liniștiți, socul coasta a invadat, cerbi mulți sunt aici hrăniți din frunzișu-i dantelat. Trece timpul cu el stăpân pe peisajul din pădure, din molizi cioatele rămân, și le vine greu să-ndure. Peste timpuri viitoare, că nu va fi el iar stăpân, îi pasă socului oare... trăind în al naturii sân?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate