Cu oase pietrificate,din peștera de gheață,
Se arată fantomaticul mamut.
Doar colții săi de fildeș au dispărut
În a întunecimii vremurilor ceață.

Cu ultimile zvâcniri își impune măreția,
Aducând trecutul în prezent.
Acea grandoare ce l-a însoțit permanent,
În vii cascade filtrându-și ironia.

A fost un simbol al vremurilor apuse,
Un trup gigant,prin forță impunând.
A mai rămas din el un simplu gând,
Iar vremea lui departe i se duse.