dacă ar fi să mă iau după tine
azi ar trebui să fac pace în lume
să întorc planeta cu josul în sus
și să îi gâdil tălpile
să năucesc gradele în celsius
să fac afișelor mustăți sau și mai bine
să mă țin de mână ca pe o
prietenă bună

și veche

pe mine mă sperie că
nimic nu îți pare imposibil

n-o fi nici pentru tine ușor
și de fapt gaura asta lățită
din creștet din care curge în continuu
o spumă verzuie de sevă cu miros incert
e semn că nici nu-ți e

știi
atunci când stăteam pe buza hăului
în balans am întins brațele ca o pasăre
și nu mi-a fost teamă
să pot

unghiile mele palpau prin ceață
fericite
hoarda de îngeri
pe care ai trimis-o
în căutarea mea


*


după ce a turnat peste mine toată canistra
și a zvârlit chibritul
s-a așezat ca o maică precistă
cu mâinile în poală
într-un colț

începusem să ard și să urlu

pe fața ei vopseaua rânjea
hidos făcând riduri

miroseam a carnea mea prăjită
a inima mea încinsă miroseam

fă ceva dă drumul la ploaie
nu mă lăsa așa mișcă naibii geana aia
zi ceva

prietena mea era o piatră
în care transpira o minune

cu ea am spart o fereastră


*

ne-am ascuns apoi împreună
sub o pătură mare care ne înțepa
pielea
într-o liniște cu stele și pori
am născut simultan și fără durere
doi copii la care ne uităm și azi

cum ard