Eu iubesc un chip albastru,
Este înger, este astru,
Este un fel de soi
Cu un chip fără puhoi de sânge
Ce mă strânge-n brațe și mă duce
Acolo, unde trenurile mor
Ca frunza cu motor ce plânge
În căderea ei în spațiu.

Eu iubesc un chip albastru,
Seamănă cu cifra patru
Sau cu o zână fără pleoape
Ce-mi înghite ușile toate,
Cu pantofi din os de lut…
O recunosc târziu cu morți,
În iubirea ei cu toți poeții.

Eu iubesc un chip albastru
Este înger, este astru
Îmi este mamă și iubită
Vocea pruncilor... de sticlă.