mi-e cam târziu de mine, inimă!
te-am scăpat din trup demult,
te-am trimis direct la el în mână
și nu ți-am spus că
te-ar putea
scăpa,
m-ai pedepsit prea crunt
cred eu,
mă refuzi mereu la întâlniri
și nu mă mai înveți nimic
decât
pustiu

întunericul zburda sprinten
în ochii musafirilor
ce-au îndrăznit
să vină
iar eu n-aveam lumină
în tot trupul meu

când mă vei ierta de toată introspecția
și mă vei lăsa să iubesc?