noiembrie, orașul se plictisește de moarte
oameni cenușii lilieci lipiți de ziduri
așteptând pedepsirea vrăjitoarelor
am fost demascate fantoma mea dragă
la ușa mea ferecată așteaptă mulțimea
temându-se sincer
că acest octombrie cu tine in poză
i-ar lua sufletul.
să scoatem să scoatem răul din mijlocul tău
vrăjitoareo
gata să ma despoaie de luminile tale lățite pe piele
să mă lege de mâini de picioare să ma ducă la apă
eu aș pluti aș pluti între vinovată nevinovată
ar trebui să ma ardă la Turnul Croitorilor
n-ar rămâne nici urmă din petele mele aurii.

eu te țin așa moartă pe brațe udă și rece
putrezesc odată cu pânzele tale
am gura plină de frunze de ierburi
ne scurgem lipite una de alta
în subteranele tale cu fluturi amorțiți.