Cu mine se lasă încet peste brânci sfioase,
Ultimul dangăt din clopotniță
Atât de mult coboară peste cruci cerul
L-aș putea prinde în coamă
De teamă să nu cad peste iarba goală
Prind aerul cu care te înfășori
În clamă

Dezmierd cu pleoapele fulgii de nea
Cad în neștire de-a lungul pietrei
Sunt tot mai multe urme de cioturi
În casa asta au loc hore cu năluci
O vorbă se sparge în cădere

Dansau nebunii cu himere
Pe vatra încinsă
Cântecul lor l-am scris de-a curmezișul
Sufletului tău
Dintre toate vocalele le-am ales pe cele
care curgeau peste anii tăi în răstimpuri
de câte o zi, o oră,o clipă

Undeva se strâng cocorii să anunțe
Lumea că exiști atât de aproape de mine…