poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | ÃŽnscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaÅŸi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3283 .



Adulter
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Val ]

2006-11-02  |     | 





A fost surprins de-a lui soție,
(Mai bine zis, luat-ca din oală !)
Într-o poziție incomodă
Cu-o blondă, în sufragerie,
De nu vă mint, intrau în boală
Chiar și revistele de modă,

Pe canapeaua rozalie
La așternut, pe-orizontală,
Completamente-n pielea goală
Cum dracu’, numai Domnul știe (?!)

Ca și o stană-nțepenită,
De poza tridimensională
Un pic avea ca să leșine !
În fine, sare sictirită
La al ei soț cu fața-i pală,
Cuprinsă ea de-așa rușine :

-Cum poti, ființă imorală
Să mă înșeli, netrebnic soț (?!)
ÃŽn clipa asta bag divorÈ›,
Þi-am fost soție ideală…..

-S-a strecurat o eroare,
(Începe el)…chiar e bizar (!?)
(Și-o mutră măi ! nevinovată)
Ieșisem și eu, la plimbare
Și ea săraca pe trotuar
I-era și foame, dezbrăcată…

Văzând-o într-o-așa o stare,
De milă, am luat-o-acasă,
Am așezat-o-apoi la masă,
I-am dat fetii și de mâncare ;

Fi’nd îmbrăcată subțirică
Doar pentru zilele senine,
I-am dat ceva imbrăcăminte
Și-având măsura mult mai mică,
Din garderobă de la tine
Ca un băiat bun și cuminte :

Stii blugii fără de burtică
Ce au rămas cam strâmți de tine ?!
Pe ea, căzând perfect de bine
I-am dat (nu-ți trebuiau adică)

I-am dat și bluza vișinie
Pe care eu ți-am cumpărat-o
De ziua ta, un mic cadou,
Era ca nouă din cutie,
Că nici o oră n-ai purtat-o,
Ea nefiind pe gustul tău,

Da’ nu îți spun ce bucurie !
Venea pe ea ca și turnată,
Cu năsturei și decoltată
Ca pe o păpușică vie !

Apoi, haina de piele demodată,
Pân’ la genunchi, ca și-a lu’ Tanța
Care n-ai vrut s-o-mbraci deloc,
I-am dat-o ei neșifonată !
Nici nu avea fata speranța
Să aibe un așa noroc ,

Și cum era și descălțată,
Pantofii ce i-ai aruncat,
Cei negrii ce doar i-ai probat
I-am dat, să-mi fac pomana toată,

Iar la plecare, stai să vezi,
M-a întrebat că n-ai să crezi,
Nemulțumită draga mea…
Dacă aș mai avea ceva
Să-i dau…ce tu nu mai uzezi !

Valeriu Cercel




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!