Ce vijelie se-amețește-n noi
Zănatecă, zăludă
Ridică praful și aduce ploi
Ce vrea s-ascundă?

Și zguduie pereții
Și-așa bezmetică se-nvârte-n loc
s-o iert, sau nu? Că n-are cap deloc.

Peisaj înghețat nu se mișcă nimica
Nimic nu răsuflă și aburii mor
Privirea se sparge de frigul din oameni
Și gândul îngheață la buza gândirii
Nu-i dus pân’ la capăt
A stat ceasul firii
Și trenurile atârnă suspendate
De colțul uitării cinelui și undelui
Nici bruma nu are curajul lipirii
De corpuri
Dureri agățate în drumul spre oase
Sufocate în strânsoare
De ghețari fantomatici