fața lui cu formă impară îmi alerga prin stomac
sabia mânjită de-albastru scrijelea pe șirea spinării
într-un urlet de ziduri cu umbra stăteam la
taclale mă invitase să ne descoasem unghiile
îmi despica mai întâi pielea deschidea fermoarul
posedându-mi venele cu îngerii
mă agățam cu unghia de El și deschideam
o sticlă de cola mi-o turna în vene
stingea focul sutanelor apoi purtam cămășile lui

sângele păstra urmele pașilor ce îi atingeam dincolo de zid
chircit gustul sângelui umbra lui în
scoică făceam ture îmi pierdeam bucăți din carne
mi-a mai rămas încă un ochi mirosea
albastru înghețat din oase
gaura zidului puteam să-ți amestec măruntaiele și
apoi să fumăm kent direct cu degetele de la picioare
îmi ziceai iubito nu fugi dragostea e frumoasă
fără ochi fragmentați