nu mai străpung cu ace fluturii buimacii
și toamna nu mai fur gutui din galantare
în parcuri nu mai stau de vorbă cu copacii
și nici castane nu mai car în buzunare

astăzi înalț un zmeu peste oraș
căci mi se face iarăși dor de tine
și tu să vezi și să-mi trimiți răvaș
cum ca ți-e dor și ție că ești bine

iar fac echilibristică pe șine
tramvaiele mă ocolesc râzând
doar babe elegante-n limuzine
mă-njură printre dinți virând

e cale de vre-o oră între noi
și pe-o arteră am oprit traficul
în urma mea e mare tărăboi
dar mă aștepți cu ceaiul si tonicul