24 iunie 20002


Alearga trenul pe campia stearpa,
Grozavia din jur ne doare pe toti.
Suntem speciali, dar de-aceeasi teapa,
Suntem mai presus de banditi si de hoti?

Ne dam cu totii, ca-ntr-un banc fara gust,
Parerea in problema "en plus unu".
Nu vedem orizontul nostru ingust,
Al altuia ochi ne scrie destinul.

Devine, (pacat!), cuvantul material
Rebela dorinta de mai mult, mai mult,
Pana cand scriem Ego, paradoxal,
Cu-ntreaga savoarea propriului cult.

Sa ne trezim, sa fim a-materiali,
Ne-aluneca pamantul sub picioare!
Sa facem palmieri pe plaje de corali
Si cartiere cu nopti antiorare...